Pagină principală -> Ştiri şi evenimente
Ştiri şi evenimente
Fiţi la curent cu noutăţile proiectului PACINFO, vă invităm să participaţi la evenimentele organizate în cadrul acestuia. Cele mai recente informaţii despre evenimente sunt accesibile în calendarul eveenimentelor accesibil mai jos!

A konferenciáról, plakát kampány
Policy paper
Schimbări şi aşteptări cu privire la noul PNDR

 
În pofida faptului că în momentul de faţă conţinutul şi forma finală a noului program de dezvoltare rurală nu este finalizat, potenţialii beneficiari ai fondu­rilor ce pot fi accesate prin intermediul acestuia arată un interes deosebit de mare faţă de noile măsuri. Aşteptările sunt stimulate şi de pro­misiunile Ministerului de resort cu privire la data lansării diferitelor cereri de proiecte, care sunt decalate, corectate permanent. România a transmis printre primele state membre Programul cu un buget total de peste 8 miliarde de euro către Comisia Europeană, iar pe baza comunicatelor oficiale majoritatea corecţiilor primite sunt de natură formală, nu vizează conţinutul Programului.

Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale deja la sfârşitul anului trecut a publicat fişele măsurilor din noul PNDR, din care se pot constata mai multe schimbări majore cu privire la activităţile finanţate. De exemplu, prin intermediul măsurii nr. 16 se vor finanţa mai intens cooperările dintre fermele mici şi mijlocii, înfiinţarea lanţurilor scurte de aprovizionare. Măsura nr. 4 cu trei submăsuri care vizează investiţiile în exploataţiile agricole, procesarea/marketingul produselor agricole şi dezvoltarea şi modernizarea infrastructurii agricole şi silvice cuprind vechile măsuri 121, 123 şi 125 şi un subprogram destinat finanţării sectorului pomicol. Fosta măsură 322 care viza modernizarea satelor şi comunelor va fi înlocuită de măsura nr. 7 Servicii de bază şi reînnoirea satelor în zonele rurale, care va cuprinde şi investiţiile pentru dezvoltarea/modernizarea infrastructurii sociale şi de învăţământ şi protejarea patrimoniului din mediul rural.

Cu mare probabilitate cea mai populară măsură va fi cea cu nr. 6 Dezvoltarea exploataţiilor şi a întreprinderilor, care vizează finanţarea tinerilor fermieri, a activităţilor neagricole şi a fermelor mici. Este important de menţionat că atât în cazul tinerilor fermieri, cât şi în cel al firmelor start-up cu activităţi neagricole, sprijinul pentru înfiinţarea de activităţi va fi acordat sub formă de primă în două tranşe şi este precondiţionat de un Plan de Afaceri sustenabil, care respectă cerinţele de formă şi conţinut.

Submăsura 6.3 Sprijin pentru dezvoltarea fermelor mici, având o relevanţă crescută în regiunile montane, va fi un instrument care va fi menit să determine, în principal, transformarea structurală şi deschiderea către piaţă a fermelor mici şi creşterea capacităţii acestora de a identifica noi oportunităţi de valorificare a producţiei. 

În cazul criteriilor de eligibilitate vine ca o schimbare pozitivă faptul că beneficiarii eligibili pot depune mai multe proiecte simultan cu dovada că au cofinanţare pentru toate proiectele pe care le depun. Schimbările vizează şi sistemul de calculare a dimensiunii gospodăriei, sistemul UDE fiind înlocuit de Coeficienţi de Producţie Standard 2010, coeficienţii de calcul fiind accesibili pe website-ul Ministerului de resort.

Conform promisiunilor se vor înregistra schimbări şi în ceea ce priveşte managementul programului. Noul sistem va fi mai puţin birocratizat, în marea majoritate a cazurilor proiectele vor fi înregistrate on-line. În schimbul sesiunilor lunare primirea proiectelor va fi permanentă din primăvară până în toamnă, iar afişarea listei proiectelor aprobate se va face lunar.

În cazul subvenţiilor pe suprafaţă un element nou va fi reprezentat de plata redistributivă prin care se subvenţionează fermele mijlocii. Beneficiarii plăţii redistributive vor fi cei care deţin între 5 şi 30 hectare de teren, primind în plus o sumă de 45 de euro/hectar.  Un alt element nou va fi introducerea conceptului de fermier activ, pe baza căruia orice fermier care va primi subvenţii în valoare de peste 5.000 de euro va trebui să facă dovada acestui statut.

Acestea sunt doar câteva schimbări ale Programului Naţional pentru Dezvoltare Rurală. Pentru mai multe informaţii vizitaţi pagina web a proiectului PACINFO (www.zonamontana.ro) unde puteţi accesa şi fişele măsurilor prezentate.

http://www.lumeasatului.ro/articole-revista/2112-schimbari-si-asteptari-cu-privire-la-noul-pndr.html
De la manager în SUA la fermier de succes în judeţul Harghita (2)
„Cel mai important e să îţi placă ce faci! Când alţii se uitau la maşini pe Internet, eu căutam informaţii despre animale, ferme şi tehnologii…“

Continuarea articolului din numărul anterior al revistei

– Unde a ajuns afacerea după sumele investite?

– Investiţiile mari planificate sunt finalizate, asta cuprinzând clădirile şi numărul de animale, iar acum doresc să achiziţionez din nou teren. În primul rând trebuie să deţii teren şi după aceea să te apuci de treabă. Acum am 450 de animale; tot timpul am ameliorat cu nişte berbeci dintr-o rasă foarte prolifică, ceea ce înseamnă că la fătare se naşte mai mult de un miel, berbecii au prolificitate de peste 250%, poate să fie şi 300 la sută, ceea ce înseamnă că din 100 de oi se nasc 300 de miei. Recordul la rasa Romanov este 9 miei la fătare, dar nu te sperii dacă face şi 4 sau 5 miei. Acum am introdus de 2 ani aceşti berbeci, că aşa este o schemă, de aceea trebuie să ai know-how, să ştii ce faci, noi aşa eliminăm mulsul şi ne axăm pe carne, deoarece la muls e greu cu resursele umane, e greu să găseşti angajaţi buni. Am crescut nivelul de prolificitate la oi, dar am ameliorat pe rase autohtone, pe nucleu de mame: ţigaie, ţurcane. Am mers pe ţigaie deoarece, dacă te gândeşti, e mai uşor să aduci 10 berbeci decât să aduci 100 de oi prolifice. Am ameliorat cu berbeci prolifici, s-au transmis caracteristicile paterne în procent de 75%, ceea ce înseamnă că creşte prolificitatea până la 200%, iar cel mai recent am achiziţionat 11 berbeci Ile de France, o rasă terminală de carne prin care vom monta mieluţele cu aceşti berbeci. Şi atunci o să eliminăm mulsul, ca să fie acel plus de miel, ca să iasă la egalitate cu caşul şi alte produse procesate din lapte. 

– Care a fost principala motivaţie pe baza căreia aţi decis să începeţi o activitate în agricultură?

– Tot timpul am avut o atracţie pentru acest domeniu, era ca un vis pentru mine şi îmi place foarte mult. Fiind de la oraş, tot timpul am avut activităţi în business, am avut firme, am lucrat şi în America, tot în business, toate felurile de muncă de birou. Stând aşa câte 10 ore la birou m-am gândit: De ce stau eu aici? Originile mele din copilărie au fost legate de ferma bunicii mele, unde participam la muncile sezoniere, la fân, la coasă. Fiind copil, nu prea îmi plăcea, dar când eram la birou îmi aduceam aminte ce frumos era să mănânci o slănină cu bunicul, să mergi la pescuit sau să ai biroul pe deal undeva. În zilele noastre, cam acum 60 de ani, s-au adaptat oamenii la stilul acesta de viaţă, de care se leagă şi o super propagandă la televizor, că aşa trebuie să trăim, că trebuie să ai un serviciu, să îţi faci credit, să achiziţionezi bunuri etc. După părerea mea, cea mai mare siguranţă este să produci ceea ce mănânci şi atunci eşti mai liniştit. Acum am şi eu o linişte sufletească, deşi nu sunt foarte bogat, dar îmi place ceea ce fac.

– Cum puteţi caracteriza fermierul model? Cum arată, care este dimensiunea fermei pe care o conduce, mijloacele de producţie etc.

– Nu este îndeajuns în momentul de faţă să fii doar fermier, trebuie să ai şi abilităţi de manager, să fii tot timpul în temă cu noutăţile. Dacă tu nu ştii care este cerinţa pe piaţă sau care sunt tendinţele, degeaba produci cantitatea dacă nu ai calitate şi nu există cerere. Trebuie să ştii, e vorba de anticipare. Toată lumea face agricultură cu rase de suflet care au valoare doar sufletească, însă valoare economică, mai nimic. Sunt fermieri şi mai în vârstă, vechii ingineri agronomi, la ei se poate vedea o fermă model, dar eu cred că fermierul model trebuie să fie fermierul tânăr, bine informat, atent la noutăţi şi cu abilităţi de management.

Interviul a fost realizat în cadrul proiectului PACINFO (www.zonamontana.ro)

http://www.lumeasatului.ro/articole-revista/2111-de-la-manager-in-sua-la-fermier-de-succes-in-judetul-harghita-2.html
De la manager în SUA la fermier de succes în judeţul Harghita (1)
„Cel mai important e să îţi placă ce faci! Când alţii se uitau la maşini pe Internet, eu căutam informaţii despre animale, ferme şi tehnologii…“

Acesta este exemplul tânărului fermier Ţăpuc Lóránd care, după mai mulţi ani în care a încercat activitatea de birou la firma proprie în România sau la firme din SUA, a recunoscut că cea mai favorabilă afacere pentru el ar fi în agricultură, unde poate valorifica cunoştinţele aprofundate în liceul cu profil agricol şi la facultatea pe care a urmat-o, de asemenea cu specializarea în agricultură. Pentru a-şi lansa afacerea de succes a avut nevoie de iniţiativă, cunoştinţe în domeniu şi de sprijinul primit de la Uniunea Europeană prin proiectul depus pe Măsura 112 din Programul Naţional pentru Dezvoltare Rurală, Instala­rea Tinerilor Fermieri. Spe­răm ca următorul inter­viu să stârnească interesul tinerilor şi să contribuie la lansarea unor activităţi în agricultură de către tinerii din mediul rural şi urban al zonelor montane din România.

– De unde a pornit totul? Care au fost etapele prin care a trecut ferma şi care este situaţia actuală?

– Am început de la zero! Nu am avut chiar nimic, nici teren, nici animale. Singura mea avuţie a fost pregătirea în domeniul agricol, deoarece am terminat liceul agricol, mai apoi facultatea în acelaşi domeniu. Ideea pe baza căreia m-am ghidat mereu în viaţă a fost că, dacă te apuci să faci un lucru, trebuie să faci să fie în aşa fel încât să fie sustenabil. În agricultură această regulă apare şi mai accentuat, aici trebuie să ai un număr de animale sau teren cu ajutorul căruia te poţi dezvolta. Din acest motiv nu am început cu numai câteva capete, aşa nu prea merită, doar dacă vrei să ai o activitate de subzistenţă sau semi-subzistenţă, astfel eu am început cu 160 de miei tineri, după care am mai cumpărat o sută, deoarece în cazul oilor schema este că la un număr de 200 se menţin singure, iar la 300 ai şi un pic de profit, ca să poţi da salarii şi să achiţi cheltuielile aferente. Prima dată am investit deci în mine, în know-how, după care am ştiut ce trebuie să fac.

– Care au fost sursele prin intermediul cărora v-aţi informat în legătură cu lansarea şi funcţionarea unei ferme, eventualele surse de finanţare? Aţi cerut consultanţă de specialitate?

– Consultanţă de spe­cialitate nu am cerut, dar tot timpul, în loc să am un hobby ca alţi tineri, să mă uit la maşini străine, eu când aveam timp mă uitam pe Internet la ani­male, la tehnologia creş­terii oilor sau la ferme, zootehnie, agricultură şi eram foarte pregătit teo­retic, ştiam ce trebuie să fac. În anul 2012 aflasem de proiectele euro­pene şi apăruse o cerere de pro­iecte pentru insta­larea tinerilor fermieri, Măsura 112, şi mi-am zis că aceasta este oportunitatea pe care o aşteptam; acum trebuie să depun un proiect, dar nu am avut teren sau moştenire şi a trebuit să achiziţionez tot, să fac construcţia. Investiţia iniţială pentru a accesa a fost 40.000 de euro. Am investit circa 100.000 de euro, aproape tot ce am strâns eu toată viaţa mea, nu mi-am luat nici maşină sport neagră, nici termopane la casă, eu mi-am făcut construcţia asta şi apoi mi-au intrat şi banii în procent de 60%. Acum urmează să iau şi cei 40%, iar suma rambursată o voi investi din nou în achiziţionarea de teren. M-am informat singur şi în ceea ce priveşte proiectele europene; fiecare persoană în parte este un caz aparte, nu poţi să faci copy-paste, că atunci când ajungi la punctajele de calificare nu obţii punctaj îndeajuns. Şi la proiect am fost foarte atent, eu realizând planul de afaceri al fermei, etc. Subliniez încă o dată că este foarte important să ştii ce faci.

Interviul este realizat în cadrul proiectului PACINFO. Citiţi continuarea în numărul următor al revistei!

http://www.lumeasatului.ro/articole-revista/2110-de-la-manager-in-sua-la-fermier-de-succes-in-judetul-harghita-1.html
Zone de interes ecologic, o nouă condiţie a subvenţiilor directe

 
Aşa cum am menţionat în cadrul articolelor publicate în cadrul proiectului PACINFO, UE condiţio­nează 30% a plăţii subvenţiilor directe de respectarea celor trei măsuri care se referă la protecţia mediului, şi anume: diversificarea culturilor, menţinerea păşu­nilor permanente şi stabilirea unei zone de interes ecologic.

În cazul în care fermierul dispune de teren arabil şi suprafaţa acestuia este mai mare de 15%, trebuie stabilite zone de interes ecologic (EFA) cu o suprafaţă egală cu cel puţin 5% din terenul arabil al exploataţiei, începând din 1 ianuarie 2015. Această zonă poate fi stabilită şi într-o altă suprafaţă sau în apropiere, nu neapărat pe terenul arabil, dar mărimile trebuie respectate.

În categoria zonelor de interes ecologic intră următoarele elemente, cu valoare diferită: pârloagele, terasele, elementele peisagistice (de exemplu, gard viu, alee cu arbori, arbori solitari, marginile lanurilor, mici lacuri, şanţuri, canale şi canale de irigare, ziduri tradiţionale), limitele de hotar, plante intermediare sau fâşii verzi, zone folosite pentru germinare, plantaţii, plante fixatoare de azot, şanţuri de protecţie împotriva inundaţiilor, zone împădurite.

În fâşiile de protecţie este strict interzisă utiliza­rea îngrăşămintelor chimice sau a pesticidelor, aceste fâşii putând fi acoperite de plante spontane sau plantate.

Sunt exceptaţi de submăsurile de ecologizare acei fermieri care îndeplinesc una dintre următoarele condiţii:

l au terenuri arabile cu o suprafaţă mai mică de 15 ha;

l terenurile agricole cu 75% pajişti permanente sau terenuri necultivate, iar suprafaţa rămasă nu depăşeşte 30 ha;

l terenurile agricole cu 75% pajişti permanente sau terenuri inundate, iar suprafaţa rămasă nu depăşeşte 30 ha;

l terenurile agricole cu 75% pajişti, plante fura­jere, pârloage sau leguminoase, iar suprafaţa rămasă nu depăşeşte 30 ha.

Zonele de interes ecologic îndeplinesc obiective de protecţia mediului şi, prin culturile de plante perma­nente, contribuie la conservarea biodiversităţii.

www.zonamontana.ro

www.lumeasatului.ro/articole-revista/2109-zone-de-interes-ecologic-o-noua-conditie-a-subventiilor-directe.html

Păşuni cu arbori: ceea ce păstrăm din Europa
În articolul precedent, în concordanţă cu obiectivele proiectului PACINFO, am relatat despre faptul că Politica Agricolă Comună, în vederea obţinerii subvenţiilor, impune o serie de condiţii, printre care şi menţinerea păşunilor permanente. Prin prezenta, cu ajutorul rezultatelor cercetărilor efectuate de dr. Hartel Tibor, dorim să evidenţiem importanţa ecologică şi culturală a păşunilor cu arbori, care constituie o formă a păşunilor permanente, aflată în curs de dispariţie, de aceea este atât de importantă menţinerea acestora.

Păşunile cu arbori constituie unul dintre elementele peisagistice cu identitate ecologică şi culturală remarcabilă din Europa; cu toate acestea, sunt pe cale de dispariţie în multe regiuni extinse. În Transilvania mai există astfel de păşuni cu arbori, dar sunt foarte vulnerabile, de aceea le trebuie acordată o atenţie şi protecţie deosebită.

Folosirea păşunilor cu arbori în zona Transilvaniei de Sud are tradiţii începând din Evul Mediu. Aceste păşuni cu arbori au fost apreciate datorită serviciilor oferite de ecosistemele variate şi de frumuseţea lor fără pereche: stejarii şi para sălbatică au asigurat atât sursa de hrană pentru animale şi populaţia din zonă cât şi umbra necesară şi au prevenit eroziunea solului. Cele mai remarcabile elemente ale păşunilor cu arbori din Transilvania de Sud sunt stejarii seculari, care oferă un habitat ideal pentru nenumăratele specii de vieţuitoare.

Păşunile cu arbori reprezintă tranziţia dintre păduri şi fâneţe; astfel pot fi întâlnite în acelaşi loc speciile de plante şi animale care necesită habitate mozaice, caracteristice atât pădurilor cât şi fâneţelor. Valoarea lor ecologică este datorată faptului că reprezintă populaţii de plante şi animale cu grad ridicat de rezistenţă şi cu capacitate de acomodare ridicată, cu ecosisteme rezistente efectelor schimbărilor climatice. Păşunile cu arbori rămase reprezintă ecosisteme cu valoare ridicată din mai multe puncte de vedere, care trebuie protejate, deoarece: asigură adăpost pentru speciile pe cale de dispariţie; au o capacitate de acomodare ridicată faţă de schimbările globale; au potenţial de recreare ridicată şi fac parte din patrimoniul cultural general european. Pe deasupra, sunt cele mai viabile forme ale sistemelor de păşunat forestier în privinţa managementului durabil al teritoriilor deschise din Europa întreagă.

Din păcate, din cauza schimbărilor intervenite în utilizarea terenurilor, suprafaţa acestor păşuni cu arbori este din ce în ce mai mică, numărul arborilor seculari s-a redus, nu sunt reînnoiri. Dacă nu tratăm cu prioritate problema păşunilor cu arbori, multe dintre aceste zone pot dispărea sau se pot transforma iremediabil, ceea ce ar constitui o mare pierdere nu numai pentru România, dar şi pentru întregul continent european.

www.zonamontana.ro

http://www.lumeasatului.ro/articole-revista/2010-pasuni-cu-arbori-ceea-ce-pastram-din-europa.html
Respectarea criteriilor de „ecologizare” prin menţinerea pajiştilor permanente
Este cunoscut că în noua perioadă de programare criteriile de mediu ale PAC privind acordarea subvenţiilor se completează cu o nouă componentă, denumită „ecolo­gizare“. Aceasta presupune respectarea următoa­relor trei criterii: diversificarea culturilor, menţinerea tere­nurilor de interes ecologic (EFA), şi menţinerea proporţiei pajiştilor permanente. În respectarea criteriului privind menţinerea terenurilor de interes ecologic, zonele mon­tane primesc un rol evidenţiat deoarece aici este foarte ridicată proporţia pajiştilor permanente.

Suprafaţa pajiştilor permanente la nivelul statelor mem­bre trebuie protejată. În acest sens, în anul 2015 ţara membră stabileşte o valoare de referinţă conform nivelului din 2012 şi comparat cu suprafaţa terenului folosit pentru păşunat în 2015, astfel încât diferenţa maximă să nu fie mai mare de 5%. Pajişte permanentă este orice păşune permanentă, care a fost înregistrată astfel în anul 2012, respectiv orice teren care a fost înregistrat cu o astfel de funcţie în anul 2015, chiar dacă nu a avut acest rol de pajişte permanentă în anul 2012. La stabilirea mărimii suprafeţei pajiştilor trebuie luată în consi­derare mărimea terenurilor agricole eligibile din anul 2015. Valoarea obţinută în acest fel poate să scadă cu cel mult 5%.

În cazul în care suprafaţa pajiştilor scade şi nu ajunge pragul stabilit, statul membru adoptă o decizie prin care îi constrânge pe fermierii care au transformat pajiştile lor în teren arabil să remedieze situaţia prin instaurarea condiţiilor iniţiale. Fac excepţie cazurile în care scăderea suprafeţei terenurilor s-a produs din cauza transformării acestora în zone împădurite (însă aceste păduri nu pot fi din acelea în care arborii sunt destinaţi pentru lemn de foc sau pom de Crăciun), deoarece împădurirea este benefică din punct de vedere ecologic.

Din punctul de vedere al protecţiei mediului, pajiştile din ariile naturale protejate Natura 2000 şi pajiştile de pe teritoriul Parcurilor Naţionale sau alte arii naturale protejate sunt deosebit de speciale. Politica Agricolă Comună, prin menţinerea pajiştilor permanente, susţine funcţia de mediu a agriculturii. Pajiştile permanente administrate în mod corespunzător contribuie la susţinerea biodiversităţii, oferind habitat pentru numeroase specii de plante şi animale.

www.zonamontana.ro

http://www.lumeasatului.ro/articole-revista/2108-respectarea-criteriilor-de-ecologizare-prin-mentinerea-pajistilor-permanente.html
Autentificare
Adresă email:
Parolă:
Calendar de evenimente
Parteneri