Pagină principală -> Multimedia -> Bune practici
Bune practici
De la manager în SUA, la fermier de succes în judeţul Harghita



„Cel mai important e să îţi placă ce faci! Când alţii se uitau la maşini pe internet, eu căutam informaţii despre animale, ferme şi tehnologii…”



Acesta este exemplul tânărului fermier Ţăpuc Lóránd care după mai mulţi ani în care a încercat activitatea de birou la firma proprie în România sau la firme din SUA, a recunoscut că cea mai favorabilă afacere pentru el ar fi în agricultură, unde poate valorifica cunoştinţele aprofundate în liceul cu profil agricol şi la facultatea pe care a urmat-o, de asemenea cu specializarea în agricultură. Pentru a-şi lansa afacerea de succes a avut nevoie de iniţiativă, cunoştinţe în domeniu şi de sprijinul primit de la Uniunea Europeană prin proiectul depus pe Măsura 112 din Programul Naţional pentru Dezvoltare Rurală, Instalarea Tinerilor Fermieri. Sperăm ca următorul interviu să stârnească interesul tinerilor şi să contribuie la lansarea unor activităţi în agricultură de tinerii din mediul rural şi urban al zonelor montane din România.

De unde a pornit totul? Care au fost etapele prin care a trecut ferma şi care este situaţia actuală?

Am început de la zero! Nu am avut chiar nimic, nici teren, nici animale. Singura mea avuţie fiind pregătirea în domeniul agricol, deoarece am terminat liceul agricol, mai apoi facultatea în acelaşi domeniu. Ideea pe baza căreia m-am ghidat tot mereu în viaţă a fost că dacă te apuci să faci un lucru, trebuie să faci să fie în aşa fel încât să sustenabil. În agricultură această regulă apare şi mai accentuat, aici trebuie să ai un număr de animale sau teren cu ajutorul căruia te poţi dezvolta. Din acest motiv nu am început cu numai câteva capete, aşa nu prea merită doar dacă vrei să ai o activitate de subzistenţă sau semi subzistenţă, astfel eu am început cu 160 de miei tineri, după care am mai cumpărat o sută, deoarece în cazul oilor schema este că la un număr de 200 se menţin singure, la 300 ai şi un pic de profit, ca să poţi da salarii şi să achiţi cheltuielile aferente. Începutul aşa a fost deci, prima dată am investit în mine, în know-how, după care am ştiut ce trebuie să fac.

Care au fost sursele prin intermediul cărora te-ai informat în legătură cu lansarea şi funcţionarea unei ferme, eventualele surse de finanţare, ai cerut consultanţă de specialitate?

Consultanţă de specialitate nu am cerut, dar tot timpul în loc să am un hobby ca alţi tineri, să mă uit la maşini străine, eu când aveam timp mă uitam pe internet la animale, sau la tehnologia creşterii oilor, sau la ferme, zootehnie, agricultură, şi eram foarte pregătit teoretic, ştiam ce trebuie să fac. În anul 2012 aflasem de proiectele europene şi apăruse o cere de proiecte pentru instalarea tinerilor fermieri, Măsura 112 şi mi-am zis că asta este oportunitatea pe care o aşteptam, acum trebuie să depun un proiect, dar nu am avut teren sau moştenire şi a trebuit să achiziţionez tot, să fac construcţia, deci investiţia iniţială pentru a accesa 40.000 de euro, am investit aproape 100.000 de euro, aproape tot ce am strâns eu toată viaţa mea, nu mi-am luat nici maşină sport neagră, nici termopane la casă, eu mi-am făcut construcţia asta, şi apoi mi-au intrat şi banii în procent de 60%, acum urmează să iau şi cei 40%, iar suma rambursată o voi investi din nou în achiziţionare de teren. M-am informat singur, şi cu proiectele europene, fiecare persoană în parte este un caz aparte, nu poţi să faci copy-paste, că atunci când ajungi la punctajele de calificare nu obţii punctaj îndeajuns. Şi la proiect am fost eu foarte atent, eu am făcut planul de afaceri al fermei, etc. Subliniez încă odată că este foarte important să ştii ce faci.


Unde a ajuns afacerea după sumele investite?

Investiţiile mari planificate sunt finalizate, asta cuprinzând clădirile şi numărul de animale, acum doresc să achiziţionez din nou teren. În primul rând trebuie să deţii teren şi după aceea să te apuci de treabă. Acum am 450 de animale, tot timpul am ameliorat cu nişte berbeci dintr-o rasă foarte prolifică, ceea ce înseamnă că la fătare se naşte mai mult de un miel, berbecii au prolificitate de peste 250%, poate să fie şi 300 la sută, ceea ce înseamnă că din 100 de oi se nasc 300 de miei. Recordul la rasa Romanov este 9 miei la fătare, dar nu te sperii dacă face şi 4 sau 5 miei. Acum am introdus de 2 ani aceşti berbeci, că aşa este o schemă, de aceea trebuie să ai know-how, să ştii ce faci, noi aşa eliminăm mulsul şi ne axăm pe carne, deoarece la muls e greu cu resursele umane, e greu să găseşti angajaţi buni. Am crescut nivelul de prolificitate la oi, dar am ameliorat pe rase autohtone, pe nucleu de mame: ţigaie, ţurcance. Am mers pe ţigaie deoarece, dacă te gândeşti e mai uşor să aduci 10 berbeci, decât să aduci 100 de oi prolifice. Am ameliorat cu berbeci prolifici, s-au transmis caracteristicile paterne în procent de 75%, ceea ce înseamnă că creşte prolificitatea până la 200%, iar cel mai recent am achiziţionat 11 berbeci din rasa „ Ile de france”, o rasă terminală de carne prin care vom monta mieluţele cu aceşti berbeci. Şi atunci o să eliminăm mulsul, ca să fie acel plus de miel, ca să iasă la egalitate cu caşul şi alte produse procesate din lapte.

Care a fost principala motivaţie pe baza căreia ai decis să începi o activitate în agricultură?

Tot timpul am avut o atracţie pentru acest domeniu, era aşa ca un vis pentru mine, şi îmi place foarte mult. Fiind de la oraş, tot timpul am avut activităţi în business, am avut firme, am lucrat şi în America, şi acolo în business, toate felurile de muncă de birou. Stând aşa câte 10 ore la birou m-am gândit de ce stau eu aici? Şi originile mele din copilărie a fost legat de fermă, la bunica mea, unde participam la muncile sezoniere, la fân, la coasă. Fiind copil nu prea îmi plăcea, dar când eram la birou îmi aduceam aminte ce frumos era să mănânci o slănină cu bunicul, sau să mergi la pescuit, sau să ai biroul pe deal undeva. În zilele noastre, cam acum 60 de ani s-au adaptat oamenii la stilul acesta de viaţă, de care se leagă şi o super propagandă la televizor, că aşa trebuie să trăim, că trebuie să ai un serviciu, să îţi faci credit, să achiziţionezi bunuri, etc.. După părerea mea, cea mai mare siguranţă este să produci ce mănânci şi atunci eşti mai liniştit. Acum am şi eu o linişte sufletească, deşi nu sunt foarte bogat, dar îmi place ceea ce fac.

Care au fost principalele obstacole/greutăţi cu care te-ai confruntat sau te confrunţi şi în momentul de faţă?

Peste tot am primit beţe în roată, dar eram de neoprit, am bătut pe la toate uşile, unde nu mi se deschidea, am deschis eu. Este o chestie şi de mentalitate, nu ştiu cum vrem să se dezvolte şi să avanseze România dacă nu se investeşte în tineri şi în elanul pe care îl au tinerii. Din păcate se ajunge la invidii, la chestii legate de poziţii sociale, asta poate fi de multe ori demoralizant, dar după un timp trebuie să te obişnuieşti cu asemenea poziţii.

Una dintre marile mele probleme, şi nu este doar problema mea, ci a tuturor fermierilor care iau teren în arendă, este că subvenţiile nu le primesc fermierii care cultivă pământul, ci proprietarii. Păi cum se poate dezvolta aşa afacerea?

Este rentabilă o afacere în agricultură pentru un tânăr care vine din mediul urban?

Cu siguranţă da. Dar ca să fie rentabilă sunt anumite principii de bază pe care trebuie să le respecţi. În primul şi primul rând trebuie să îţi placă, asta este cel mai important. Doresc să lansez o activitate la fermă şi la stână prin care o să primesc familii care vor să se apuce de agricultură, să stea 2 săptămâni aici, să experimenteze lucrurile de la A la Z, hrănirea, mulsul animalelor, etc. astfel o să îşi dea seama dacă le place sau nu să facă această activitate.

Din afară această afacere este una metaforică, arde focul, curge apa, mănâncă oaia, la toată lumea le place aşa, dar nu este chiar aşa de uşor. Trebuie să te gândeşti ca şi cum ar fi un business, trebuie să ai un plan de afaceri, trebuie să ajungi undeva, să te dezvolţi, să realizezi anumite lucruri în timp. Se poate trăi dintr-o astfel de afacere, dar investiţia în agricultură nu este ca şi o investiţie în oraş, într-un bar, magazin, etc. unde îţi faci nişte planuri când ţi se amortizează investiţia sau când începi să ai profit, de ex. pui o sticlă de whisky sus pe raft şi seara ai vândut-o ai deja profit. În agricultură trebuie să treacă minimum 5 ani ca să începi să generezi profit, dar dacă investiţia e făcută bine, ai o traiectorie mai lungă, 25-30 de ani o să meargă. Dar aşa trebuie calculat, că la început timp de vreo 5 ani nu prea există profit. Trebuie să ai acel buget pus deoparte ca să nu te împotmoleşti şi să faci rabat de la tehnologii, tratamente, că atunci se duce totul pe apa Sâmbetei.

Ce sfaturi poţi să dai tinerilor care nu s-au decis cu privire la profesia pe care o vor alege? Merită să aleagă agricultura ca profesie şi domeniu de activitate?

Totul începe din familie, toată lumea trebuie să recunoască de unde a pornit. Comunismul a omorât tot ce s-a putut din caracterul omului, deoarece dacă ne uităm în ţările de Vest, acolo toate activităţile, mai ales în agricultură se predau din tată în fiu. Intră generaţia următoare, numai trebuie să vopsească uşa la grajd. De mic copil trebuie să ştii, care om pentru ce este format, poate tatăl unuia a fost papucar, acela ştie să coase papuci, nu trebuie să te apuci şi de alte trebuiri. Fiecare dintre noi e făcut pentru ceva, de asta trebuie să recunoşti tu pentru ce ai atracţie. Poate la unul îi place să repare motoare, mie nu îmi place, nici nu ştiu cum funcţionează motorul, dacă se strică îl duc în service. Asta este problema, că toată lumea trebuie să ştie de toate şi nu e bine, fiecare trebuie să fie specializat în ceva şi să fii bun în acel ceva, şi să ai consecvenţă.

După părerea ta care sunt principalele avantaje şi dezavantaje ale agriculturii din zonele montane?

Dezavantaje: perioada de vegetaţie este mai scurtă, şi cantităţile de furaje pe care le recoltezi de pe o suprafaţă, comparativ cu zonele de câmpie este aproape la jumătate, şi perioada de vară, mai ales de păşunat este mai scurtă ca în zona de deal şi câmpie.

Avantaje: este frumos, nu sunt probleme cu apa, calitatea ierburilor este mai bună ca la câmpie, iar când jos e uscat tot, aici e încă verde. Aici se poate produce mai de calitate dar cu un surplus mai mare decât la câmpie.

Ce planuri ai pentru viitor?

Am menţionat despre achiziţionarea de teren, în afară de aceasta dorim să lansăm un magazin de fermă, să ne facem un mic atelier de preparate tradiţionale, vrem să creştem şi porc în liber, pe păşune. Dar e o complicaţie foarte mare să faci un punct de tăiere. Acum vreau să mă duc în Italia să vizitez anumite cooperative de producţie, să văd cum procedează ei. Vrem să înfiinţăm o cooperativă împreună cu câţiva tineri cu iniţiativă din zonă, să depunem şi proiecte europene deoarece aşa am înţeles că de acum vor fi susţinute cooperativele, şi să ne valorificăm produsele. Mai mulţi tineri mm achiziţionat berbeci de rasă, dorim să producem o calitate şi cantitate uniformă, să avem şi putere de negociere. Dorim să realizăm tot prin puterea exemplului, să contribuim şi la dezvoltarea mentalităţii pe plan local.

Cum poţi caracteriza în percepţia ta fermierul model? Cum arată, care este dimensiunea fermei pe care o conduce, mijloacele de producţie, etc.

Nu este îndeajuns în momentul de faţă să fii doar fermier, trebuie să ai şi abilităţi de manager, să fii tot timpul în temă cu noutăţile. Dacă tu nu ştii care este cerinţa pe piaţă, sau care sunt tendinţele, degeaba produci cantitatea dacă nu ai calitate şi nu există cerere. Trebuie să ştii, e vorba de anticipare. Toată lumea face agricultură cu rase de suflet care au valoare doar sufletească, valoare economică, mai nimic. Sunt fermieri şi mai în vârstă, vechii ingineri agronomi, la ei se poate vedea o fermă ca şi model, dar eu cred că fermierul model trebuie să fie fermierul tânăr, bine informat, atent la noutăţi şi cu abilităţi de management.
◄ Înapoi
Autentificare
Adresă email:
Parolă:
Calendar de evenimente
Parteneri